Eleganta interbelica sau chiar din vremuri mai demult apuse, surprinsa intr-o licoare ce incearca sa-si ascunda adevarata natura, imbracand o armura pe care si-ar dori-o de nepatruns.Cu cat mai lung jocul, cu atat mai mare placere insa...Un Pinot Noir al carui prim discurs este abscons, aproape incifrat.Nuante straine,de lemn vechi si pamant fosilizat, par sa domine intregul vin.Pe masura ce se deschide, insa, in preajma unor temperaturi mai prietenoase, armura de paznic uitat de lume sa imbatraneasca prin pivnite intunecate dispare, lasand loc mai intai unor arome exotice, de rom si miez uscat de cocos, apoi se apropie de discursul carnal micotic al vinurilor clasice europene, lasand in cele din urma sa iasa la suprafata, aproape exploziv, un miez fructat.Gustat, isi confirma supletea, catifelarea si bogatia intr-un parcurs lung, in care se regasesc, ordonat si coerent, toate nuantele intuite olfactiv.